Faceți căutări pe acest blog

luni, 6 august 2012

ZORII UNEI ZILE DE AUGUST PARIZIAN

IL EST CINQ HEURES....

Sunt deja cativa ani buni de cand ochii mei refuza sa se inchida si trupul meu sa primeasca odihna binemeritata pe timpul noptii!
La inceput ma agasa acest lucru, apoi mi-am zis ca  e pacat poate sa dorm timpul ce mi-a mai ramas  asa ca am decis sa ma invat, nu-i asa, sa traiesc cu toate cele ce vin spre mine ; astfel incerc sa fac din insomnii... momente speciale.

Uneori adorm si ma trezesc pe la ora doua,  alteori nu pot adormi decat in zori.
Noaptea trecuta... s-a incheiat la ora 4 asa ca, dupa ce mi-am facut un dus... m-am imbracat si am plecat in Parisul meu drag, in mod special mai drag in luna  august, sa simt trezirea lui, sa-mi sopteasca el povestea din zori de zi de august.

Apele Senei incepeau sa se inrosasca cand am ajuns pe chei.
E  5 dimineata,  ora cand, se zice, ca Parisul se trezeste! Cel putin asa spune cantecul lui Dutronc! :)
Iau cheiurile cu asalt ascultand melodia. 

Da. La ora 5 Pigalle.ul e obosit de petrecere, dansatoarele care au fost  dezbracate toata noaptea isi cauta hainele. Lumea noptilor isi face culcus, indragostitii trag draperiile si, obositi de iubire, sunt gata pentru  "une grasse matinee".

Strada e linistita. Doar eu si masinile de curatenie, camioanele de aprovizionare si... brutarii care sunt deja obositi de munca la ora 5! Les Croissantes, les pains aux chocolat, les baghettes si  des petites fours , toate trebuie sa fie gata la ora 6.30, cand brutariile se deschid!

Tour Eiffel se acopera cu luminile mijite ale primelor raze de soare. Cupolele celor doua Palate isi lasa transparenta in grija luminii.
Orasul e calm, dezvaluindu-si o frumusete lenesa, incercand sa nu isi deschida ochii pana cand soarele nu e destul de puternic pentru a-i descoperii toate secretele. 
Imobilele par altfel decat in intunericul noptilor si eleganta lor are prospetime. 

Cu toata aceasta liniste aparenta... Parisul se trezeste totusi. 
Orasul isi face astfel toaleta de dimineata: se spala trotuarele, oglinzile bistrourilor , cafenelele se pregatesc pentru o noua zi, cafeaua de dimineata e gata de servit, pusa in masini, proaspata si bine-mirositoare.
Ziarele sunt deja tipatite, marile piete se deschid, metrourile isi reiau drumurile de cartita. 
Lumea saraca e de mult pe drum, in vreme ce orasul pare inca adormit .

Dar aici, pe chei e inca liniste.
Imi place povestea orasului asta in zori. 
Imi place sa fiu doar eu cu el, intr-o intimitate anume, sincera si mutuala, pe care nu mi-am mai dorit-o decat  cu orasul meu din Ardeal, mic si cochet, cu aer  vienez, asezat in inima tarii mele.

Ce ciudat! Oare cum se face de mi s-au asezat in suflet aceste doua orase care nu au nimic comun dar a caror poveste in zori ma cauta si cand ma gaseste ma domina  pana la extaz?

Acolo, pe celalalt mal al Senei, ma trezesc in adierea unei brize usoare ce aduce cu ea zgomotul care anunta ca orasul s-a  trezit de-a binelea.




E ora 7 deja, Parisul si-a deschis ochii iar eu ma indrept spre casa plina de incantare. Bonjour, Paris, nici mie nu imi este somn!